266 de români mor zilnic din cauza incompetenţei autorităţilor. Drama adevărată nu-i în Muntenegru

Mi-aş fi dorit să inaugurez blogul cu un articol (sau cu o serie de articole) prin care să fac radiografia economiei româneşti. De altfel, majoritatea articolelor de aici cred că vor avea această temă.

Nu pot să trec, însă, peste un eveniment recent, anume întâmplarea nefericită din Muntenegru, accident în care şi-au pierdut viaţa 18 oameni. O tragedie, nu încape nici urmă de îndoială. Însă mi se pare că reacţia statului român şi a presei este complet disproporţionată faţă de gravitatea întâmplării, în condiţiile în care pentru alte probleme mult mai grave nu avem parte de o asemenea abordare. De fapt, nu avem parte de nici o abordare din partea autorităţilor sau a presei pe aceste probleme.

Revin, este o tragedie ce s-a întâmplat în Muntenegru, însă există nenumărate alte lucruri de care ne izbim zi de zi care sunt mult mai nefericite, dar care nu trec de zgomotul politicienilor şi de aşa-zişii jurnalişti care înghit agenda de la politicieni. Care ar fi adevăratele tragedii ale României, în opinia mea?

Tragedia nr. 1: maternităţile din România

România are cea mai mare rată a morţilor infantile din Uniunea Europeană, potrivit Eurostat. La 1.000 de copii născuţi în România, 9,4 dintre ei mor până să atingă vârsta de un an. Media UE a ratei mortalităţii infantile este de 3,9 copii decedaţi la fiecare 1.000 de nou-născuţi. Cu alte cuvinte, avem o mortalitate infantilă de 2,4 ori mai mare decât media UE.

În 2011 au murit 1.850 de bebeluşi cu vârsta de până într-un an. Un calcul simplu arată că dacă România ar avea un sistem sanitar la standardele medii din Uniunea Europeană, înseamnă că am fi putut salva aproape 1.100 de nou-născuţi în 2011 sau 3 pe zi. Ce-i drept, rata deceselor la copiii de până într-un an s-a înjumătăţit în ultimul deceniu, dar aşa cum am spus, tot avem cea mai mare rată a mortalităţii infantile din UE.

Tragedia nr. 2: şoselele din România

În 2012, România a avut a doua cea mai ridicată rată a mortalităţii rutiere din Uniunea Europeană: 96 de decese la un milion de locuitori faţă de o medie de 55 de morţi la un milion, cât este media UE, potrivit Comisiei Europene. Doar Letonia stă mai rău decât România. Precizez că pietonii omorâţi reprezintă aproape jumătate din aceste decese.

În ultimele două decenii, numărul morţilor pe şosele a rămas oarecum constant, în jurul valorii de 3.000 de decese anual. Cumva, situaţia s-a îmbunătăţit dacă ţinem cont că numărul de maşini de pe şosele s-a înmulţit exponenţial din anii ’90, însă tot rămâne stigma faptului că suntem pe locul 2 în UE în acest clasament. Cum am ajuns aici? Păi, ştim deja că mulţi au carnetele luate fiindcă sunt băiatul lui tata şi au bani/pile sau fiindcă dau şpagă, apoi conduc fără milă pe străzi, neatenţi la trecerile de pietoni şi aşa mai departe.

Un al doilea motiv: să fie faptul că România se află pe locul 142 din 144 de ţări din perspectiva calităţii infrastructurii? Aşa spun cei de la World Economic Forum… băieţi răi, nu ştiu că în România miniştrii Fenechiu şi Şova lucrează de le sar capacele.

În al treilea rând, contează foarte mult şi inconştienţa românilor care se aruncă să traverseze pe unde vor ei, iar asta-i o problemă de civiliziaţie elementară, deci aşa ajunge la sistemul educaţional (alt domeniu problemă).

Tragedia nr. 3: sistemul sanitar şi agricultura

De fapt, această situaţie le include şi pe celelalte două enunţate anterior. În fine, încep prin a spune că România duce o lipsă uriaşă de investiţii, care nu vor veni niciodată dacă guvernele României îşi schimbă direcţia după cum bate vântul (vezi majorarea TVA decisă de fostul Guvern Boc în doar câteva zile în 2010, implementată în 2-3 săptămâni şi schimbarea schemei de sprijin a energiei verzi, operată de Guvernul Ponta în 2013). Problema este că zeci de mii de români mor anual exact din cauza deciziilor proaste de acest gen.

Cum aşa? Rata mortalităţii este în România de 1,6 ori mai mare decât media UE, potrivit Eurostat. De ce? Simplu: mâncăm prost şi scump fiindcă agricultura românească nu-i suficient de productivă pentru a hrăni întreaga populaţie. Aşa ajungem să dăm banii pe tot felul de rebuturi importate doar fiindcă sunt mai ieftine.

Al doilea motiv al ratei uriaşe de mortalitate: sistemul sanitar slab dezvoltat. Şi nu-i vina medicilor, ci tot a politicienilor care administrează situaţia şi a nenumăraţilor miniştri ai Sănătăţii. Lipsesc investiţiile din motive precum cele enunţate mai sus, dar suntem şi destul de săraci pentru a ne permite servicii medicale mai bune. Apropo, creşterea nivelului de trai este tot treaba Guvernului şi a Parlamentului.

Buuun, când tragem linie, vedem că în 2012 au murit cam 255.000 de români, zice Institutul de Statistică. Dacă ne-am fi permis să mâncăm sănătos, am fi avut servicii medicale de calitate şi am fi avut drumuri bune, numărul persoanelor decedate ar fi fost în 2011 cu aproape 100.000 de oameni mai mic. Adică o medie de 266 de oameni pe zi, sau 11 pe oră care ar putea fi salvaţi dacă şi-ar face treaba cei care conduc ţara. Asta dacă am fi avut o rată a mortalităţii egală cu media UE.

Cu ce rămânem la final?

Îmi pare rău, dar pentru dramele pe care le-am enunţat mai sus ar trebui să fie zi de doliu în fiecare moment în România dacă politicienii ar avea grijă de oameni, nu de buzunarul propriu sau de cine-ştie-ce interese obscure. Să lăsăm la o parte faptul că 11 români mor pe oră din cauza incapacităţii autorităţilor şi să discutăm despre Constituţie, fiindcă aparent asta ne doare mai mult.

Aş mai enumera şi alte tragedii ale României: faptul că 3,5 milioane de români lucrează în străinătate, faptul că un kilometru de autostradă costă la noi zeci de milioane de euro pe kilometru, faptul că am devenit cei mai săraci din UE, potrivit Eurostat (ne-au depăşit bulgarii în 2012), dar astea ar păli în comparaţie cu dezbaterile pe noua Constituţie. cu frecuşurile din USL, cu cazul Becali şi aşa mai departe.